Dictionar

anarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anarchique)

1. referitor la anarhie; propriu anarhiei.
 

byronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byronisme)

1. imitație a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală și anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră și cinstită.
 

anarhiza

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. pron.  
Etimologie: (cf. fr. anarchiser)

1. I. (despre societate) a conduce la anarhism, a instala anarhia.
2. II. a deveni anarhic.