OK
X
revolta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. révolter)
1.
refl.
a
fi
cuprins
de
revoltă,
de
indignare.
2.
refl.,
tr.
a
(se)
răscula,
a
(se)
răzvrăti.
revoltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. révolte)
1.
indignare.
2.
răscoală
spontană,
neorganizată;
răzvrătire.
revoltător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (revolta + -/ă/tor)
1.
care
provoacă
revoltă,
indignare.
agita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
1.
tr.
a
clătina,
a
flutura.
2.
a
ațâța,
a
instiga
la
revoltă.
3.
a
produce
vâlvă
în
public.
4.
refl.
(fam.)
a
se
frământa.
5.
a
se
zbuciuma,
a
fi
neliniștit.
byronism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byronisme)
1.
imitație
a
poeziei
lui
Byron,
caracterizată
printr-o
atitudine
de
revoltă
individuală
și
anarhică,
impetuoasă,
dominată
de
pasiuni
tumultuoase,
dar
sinceră
și
cinstită.
decadentism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décadentisme)
1.
denumire
dată
unor
curente
literar-artistice
de
la
sfârșitul
sec.
XIX,
caracterizate
prin
disoluție
a
valorii,
prin
ruperea
din
contextul
celorlalte
valori.
2.
mișcare
literar-artistică
europeană,
caracterizată
prin
revolta
împotriva
rigidităților
școlii
parnasiene,
cultivarea
brutală
a
inovațiilor
formale
și
a
senzațiilor
tari,
prin
rafinament
stilistic
ajuns
la
apogeu
care
se
va
dizolva
în
simbolism.
dezordine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. désordre)
1.
lipsă
de
ordine;
neorânduială,
deranj.
2.
lipsă
de
organizare,
de
disciplină;
debandadă.
3.
(pl.)
tulburări
(sociale);
revoltă,
răscoală.
4.
(fig.)
confuzie
(în
idei);
incoerență.
frondă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fronde)
1.
mișcare
de
revoltă
a
nobilimii
franceze
din
sec.
XVII
împotriva
puterii
regale
despotice.
2.
(fig.)
opoziție
neprincipială,
răzvrătire
cu
caracter
persiflant,
pornită
din
motive
personale.
3.
organ
vegetal
de
forma
unei
frunze.
4.
frunză
aeriană
a
ferigilor
care
poartă
sporangele.
5.
(med.)
bandaj
de
pânză
destinat
a
fixa
pansamentele
bărbiei
sau
nasului.
incalificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. inqualifiable, it. inqualificabile)
1.
de
necalificat;
revoltător.