Dictionar

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 

boxeri

Parte de vorbire:  s.m.pl.  
Etimologie: (fr., engl. boxers)

1. poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.
 

concitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. concitatio)

1. excitație.
2. răscoală, tulburare, neliniște.
 

dezordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerență.
 

insurgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insurgence)

1. insurecție; răscoală, revoltă.
 

revoltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révolte)

1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.