Dictionar

cabalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. caballinus)

1. adj. referitor la cal.
2. s. f. pl. familie de mamifere: caii.
 

gastrofiloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gastrophilose)

1. boală parazitară la cabaline, provocată de larvele unor insecte.
 

HIPO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (I. fr. hypo-, cf. gr. hypo; II. gr. hippos „cal”)

1. I. „sub, inferior, în deficit”.
2. II. „cal, cabaline”.
 

seimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. seime)

1. crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale bovinelor.
2. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; (concret.) fisura copitei, provocată de această boală.