Dictionar

iranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Iranist)

1. I. referitor la iranistică; de iranistică; iranistic.
2. II. persoană care studiază istoria și cultura Iranului; specialist în iranistică; iranolog.
 

iranistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (I. germ. iranistisch, II. germ. Iranistik)

1. I. referitor la iranistică; de iranistică; (rar) iranist.
2. II. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile și culturile iraniene; iranologie.
 

iranistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. germ. Iranistik, it. iranistica)

1. studiul limbii, literaturii, istoriei și culturii iraniene; iranologie.
 

iranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Iranist)

1. I. referitor la iranistică; de iranistică; iranistic.
2. II. persoană care studiază istoria și cultura Iranului; specialist în iranistică; iranolog.
 

iranistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (I. germ. iranistisch, II. germ. Iranistik)

1. I. referitor la iranistică; de iranistică; (rar) iranist.
2. II. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile și culturile iraniene; iranologie.
 

iranolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. iranologue)

1. specialist în iranologie (studiul Iranului, al culturii și istoriei sale); iranist.
 

iranologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. iranologie)

1. studiul limbii și civilizației iraniene; iranistică.