Dictionar

adaptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adaptif)

1. care privește, care realizează adaptarea la mediu; adaptativ.
 

adaptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaptable)

1. adaptiv.
2. care poate fi adaptat (ușor); acomodabil.
 

adaptativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaptatif)

1. care se poate adapta; care permite sau facilitează adaptarea; adaptiv.
 

adaptațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. adaptational)

1. referitor la adaptație.
2. care se adaptează sau se poate adapta; adaptiv.
 

adaptabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilis; adaptativus
2. FR adaptable
3. EN adaptable
4. DE adaptiv; anpassungsfähig
5. RU приспособляющийся
6. HU alkalmazkodó
 

adaptabilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilitas
2. FR adaptabilité; malléabilité
3. EN adaptiveness; adaptability
4. DE Adaptabilität; Anpassungsfähigkeit; Anpassungsvermögen
5. RU приспособляемость
6. HU alkalmazkodási képesség