Dictionar

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
 

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
 

adaptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaptable)

1. adaptiv.
2. care poate fi adaptat (ușor); acomodabil.
 

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.