Dictionar

avariție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. avaritia, fr. avarice)

1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.
2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.
3. (anton.) dărnicie, generozitate.
 

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.
 

galantomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (galantom + -ie)

1. galantonie.
2. (fam.) dărnicie, generozitate.
 

generozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. générosité, lat. generositas)

1. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie.
 

inanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inanité, lat. inanitas)

1. deșertăciune, vanitate, zădărnicie.
 

inutilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inutilité, lat. inutilitas)

1. zădărnicie; netrebuință.