Dictionar

avariție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. avaritia, fr. avarice)

1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.
2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.
3. (anton.) dărnicie, generozitate.
 

avar, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea subst.)  
Etimologie: (fr. avare, lat. avarus)

1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.
 

zgârcenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zgârci + -enie)

1. însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie.
2. pasiune de a aduna bani, bogății prin diferite privațiuni, prin economii exagerate etc.
3. (loc. adv.) cu ~ = (exagerat de) economic; în cantitate mică; fără a exagera (în minus sau în plus); cumpătat.
4. (anton.) galantomie, mărinimie.
 

calicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (calic + -ie)

1. stare de calic, sărăcie extremă, mizerie; calicenie.
2. caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție, calicenie.
 

calicenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (calic + -enie)

1. sărăcie (extremă), mizerie; calicie.
2. caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție, calicie.
 

avarițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. avaricieux)

1. care manifestă avariție în lucruri mărunte; care arată o avariție meschină; zgârcit.
2. (anton.) generos.
 

cumplitate

Parte de vorbire:  s.f. (desuet)  
Etimologie: (cumpli + -[i]tate)

1. avariție, zgârcenie excesivă.