curgător; fluid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT liquidus
2. FR fluide
3. EN liquid
4. DE flüssig; fließend
5. RU жидкий
6. HU folyó, folyékony; cseppfolyós

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.

curent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courant)

1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.
2. (despre an, lună) în curs; prezent.
3. (fig.) care circulă; obișnuit, uzual.
4. apă ~ă = apă care curge de la robinet.
5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.
6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcție.
7. mișcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.
8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeți cu care se ridică bărcile.
9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, științifice, artistice etc., rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci.
10. a se pune (sau a se ține) la ~ = a se informa.

cursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cursif, lat. cursivus)

1. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor.
2. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic.
3. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere.

fluent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluent, lat. fluens)

1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv.
2. fluid (I, 2).

FLUVIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. fluvio-, cf. lat. fluvius „râu, fluviu”)

1. „curgător, fluent”.

melifluu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. melliflu)

1. care are dulceața mierii.
2. care abundă în miere, care face miere.
3. (despre stil) curgător și armonios.
4. (depr.) care este fad, dulceag.