adaptativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaptatif)

1. care se poate adapta; care permite sau facilitează adaptarea; adaptiv.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adaptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adaptif)

1. care privește, care realizează adaptarea la mediu; adaptativ.

halomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. halomorphose)

1. totalitatea modificărilor adaptative din creșterea unor organisme vegetale pe solurile sărate.

psihorigiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychorigidité)

1. caracteristică de comportament a unui bolnav care perseverează în propriile idei și convingeri, lipsit de dinamism adaptativ.

adaptabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilis; adaptativus
2. FR adaptable
3. EN adaptable
4. DE adaptiv; anpassungsfähig
5. RU приспособляющийся
6. HU alkalmazkodó