Dictionar

aprehensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol.
 

aprehensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréhensif)

1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.