OK
X
carența
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. carencer)
1.
a
priva
de
unii
factori
indispensabili
nutriției
organismului.
carență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carence, lat. carentia)
1.
lipsă,
insuficiență;
deficiență.
ariboflavinoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ariboflavinose)
1.
(med.)
tulburare
de
alimentație
caracterizată
printr-o
carență
de
riboflavină.
carențial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carentiel)
1.
referitor
la
carență;
cauzat
de
o
carență.
marțial 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. martial)
1.
(despre
substanțe)
care
conține
fier;
referitor
la
fier.
2.
carență
~ă
=
insuficiență
alimentară
de
fier,
care
cauzează
anemie;
terapeutică
~ă
=
tratament
al
anemiilor
cu
fier.