Dictionar

credulitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crédulité, lat. credulitas)

1. însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei.
 

incredulitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incrédulité)

1. firea, starea omului care nu crede cu ușurință.
 
 

șarlatanerie

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (fr. charlatanerie, it. ciarlataneria)

1. comportament de șarlatan, care profită de credulitatea oamenilor pentru a-i înșela; șarlatanie.