cumulativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. cumulatif)
Etimologie: (fr. cumulatif)
1. care implică o cumulare.
2. complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă.
3. (adv.) concomitent.