Dictionar

hoinăreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hoinări + -eală)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinărire, hoinărit.
 

hoinărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. hoinări)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinăreală.
 

flana

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. flâner)

1. a călători mult și fără țintă; a hoinări.
2. a pierde timpul cu nimicuri.
 

flaneur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flâneur)

1. (rar) cel căruia îi place hoinărească (pe străzi).
 

peregrina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pérégriner, lat. peregrinari)

1. a merge în pelerinaj.
2. (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări.
 

hoinărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. hoinări)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinăreală.
 

haimanalâc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (haimana + -lâc)

1. faptul de a hoinări; hoinăreală, vagabondaj.
 

hoinăreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hoinări + -eală)

1. faptul de a hoinări; plimbare fără țintă; hoinărire, hoinărit.