Dictionar

compliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compliment)

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență.
 

cajolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din fr. cajoler „a mângâia”)

1. faptul de a arăta tandrețe cu gesturi blânde, de mângâiere; dezmierdare.
2. (prin ext.) flatare, măgulire cu cuvinte frumoase.
 

măguliciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (măguli + -ciune)

1. vorbă, gest de măgulire; măguleală.