OK
X
mediatecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. médiathèque)
1.
colecție
de
benzi
magnetice,
discuri
etc.
2.
încăpere
școlară
pentru
păstrarea
mijloacelor
audiovizuale,
la
învățarea
limbilor
străine.
mediatecar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. médiathécaire)
1.
persoană
care
lucrează
într-o
mediatecă,
locul
unde
se
păstrează
colecțiile,
discurile,
benzile
de
magnetofon
etc.
bandotecar, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (bandotecă + -ar)
1.
persoană
care
are
în
grijă
o
bandotecă;
mediatecar.
mediatecar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. médiathécaire)
1.
persoană
care
lucrează
într-o
mediatecă,
locul
unde
se
păstrează
colecțiile,
discurile,
benzile
de
magnetofon
etc.