Dictionar

mutac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (reg.)  
Etimologie: (mut + -ac)

1. (om) morocănos, mut; (reg.) mutăreț.
 

mutacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mutacisme)

1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc.
2. pronunțare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia.
 

mutație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mutatio
2. FR mutation
3. EN mutation; saltation
4. DE Mutation; Erbsprung; Veränderung
5. RU мутaция
6. HU mutáció (hirtelen fellépő öröklődő megváltozás)
 

mutăreț, -eață

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (reg.)  
Etimologie: (mut + -ăreț)

1. (om) morocănos, mut; (reg.) mutac.