OK
X
obediență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. obédience, lat. oboedientia)
1.
supunere,
ascultare.
dezobediență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. désobéissance)
1.
nesupunere,
neascultare;
insubordonare.
inobediență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (in- + obedienţă)
1.
lipsă
de
obediență;
refuzul
de
a
se
supune
unei
legi,
unui
regulament;
nesupunere.
2.
(antonime)
obediență,
supunere.
inobedient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (in- + obedient)
1.
care
comite
un
act
de
inobediență;
care
nu
se
supune;
nesupus.
2.
(antonime)
obedient,
supus.
inobediență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (in- + obedienţă)
1.
lipsă
de
obediență;
refuzul
de
a
se
supune
unei
legi,
unui
regulament;
nesupunere.
2.
(antonime)
obediență,
supunere.