Dictionar

onomatopee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. onomatopée)

1. cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete din natură.
 

letrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. lettriste)

1. I. privitor la letrism (mișcare artistică care, renunțând la folosirea cuvintelor, se atașează de poetica sunetelor, de onomatopee, de muzica literelor).
2. II. adept al letrismului.
 

onomatopeic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. onomatopéique)

1. cu caracter de onomatopee; imitativ.