Dictionar

opozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opposable)

1. care poate fi opus, care se opune.
2. (despre o sentință, un act etc.) care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție.
 

opozabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opposabilité)

1. faptul de a fi opozabil (2).
 

inopozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inopposable)

1. (despre o sentință, un act juridic) care nu este opozabil.
 

inopozabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inopposabilité)

1. însușirea de a fi inopozabil.
 

opozabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opposabilité)

1. faptul de a fi opozabil (2).