OK
X
opozabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. opposable)
1.
care
poate
fi
opus,
care
se
opune.
2.
(despre
o
sentință,
un
act
etc.)
care
poate
fi
atacat
în
justiție,
făcându-se
opoziție.
opozabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. opposabilité)
1.
faptul
de
a
fi
opozabil
(2).
inopozabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inopposable)
1.
(despre
o
sentință,
un
act
juridic)
care
nu
este
opozabil.
inopozabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inopposabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
inopozabil.
opozabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. opposabilité)
1.
faptul
de
a
fi
opozabil
(2).