Dictionar

telefotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. téléphotographie)

1. transmitere prin telegrafie la distanță a fotografiilor, desenelor, textelor etc.; fototelegrafie.
2. tehnica fotografierii de la mare distanță cu ajutorul teleobiectivului; fotografia obținută.
 

fototelegrafie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phototélégraphie)

1. tehnică de comunicare care constă în transmiterea de imagini statice, de obicei fotografice, dintr-un punct în altul folosind un sistem telegrafic; telefotografie.
 

telefotografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. téléphotographier)

1. a efectua o telefotografie.