Dictionar

tornadă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tornade, sp. tornado)

1. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni.
 

tornadă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tornada)

1. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă.