OK
X
zvârcolitură
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (zvârcoli + -itură)
1.
mișcare
bruscă,
violentă
sau
convulsivă;
zbucium.
2.
agitație
din
timpul
somnului;
zvârcolire.
convulsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convulsion, lat. convulsio)
1.
contracție
involuntară,
bruscă
și
repetată
a
mușchilor;
spasm.
2.
(fig.)
frământare,
zvârcolire.
ofidism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ophidisme)
1.
(med.)
intoxicație
cu
venin
de
șarpe;
tulburări
cauzate
de
ofiotoxine.
2.
(zoofilie)
act
sexual
în
care
o
femeie
introduce
coada
unui
șarpe
în
vagin
sau
anus
și
primește
plăcere
din
zvârcolirea
acestuia.
zvârcolitură
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (zvârcoli + -itură)
1.
mișcare
bruscă,
violentă
sau
convulsivă;
zbucium.
2.
agitație
din
timpul
somnului;
zvârcolire.