Dictionar

estonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estonien)

1. (locuitor) din Estonia.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică, baltică, vorbită de estonieni; estonă.
 
 

estonă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. estonien, esthonien)

1. limba oficială vorbită în Estonia, care aparține ramurii balto-finice a familiei uralice; limba estoniană.
 

estonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estonien)

1. (locuitor) din Estonia.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică, baltică, vorbită de estonieni; estonă.