Dictionar

adâncătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adâncă + -tură)

1. parte adâncită a unei suprafețe; adâncitură.
2. (antonim) ridicătură.
 

adâncitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adânci + -[i]tură)

1. parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică.
2. (var. înv.) adâncătură.
3. (anton.) ridicătură.
 

adâncit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (adânci)

1. care este sau a devenit adânc; (înv.) adâncat.
2. (fig.) cufundat, absorbit.