Dictionar

anglofon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anglophone)

1. I. care vorbește engleza; care se exprimă în engleză.
2. (regiune) unde se vorbește engleza.
3. II. vorbitor de limbă engleză.
4. persoană care folosește de obicei engleza ca limbă de comunicare.
 

anglofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglophonie)

1. colectivitate din popoarele anglofone.
 

anglofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglophonie)

1. colectivitate din popoarele anglofone.
 

cap pătrat

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. tête carrée)

1. om îndărătnic, încăpățânat, obstinat.
2. (Quebec) (depreciativ) canadian anglofon sau anglofon în general.