bigeminat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. bigéminé)
Etimologie: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.