autognostic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autognostique)

1. referitor la autognozie (cunoașterea de sine însuși).

autonega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + nega)

1. refl. a se nega (pe sine însuși).

bigeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.

butilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. butylique)

1. (despre alcooli, esteri, compuși) cu un radical butil.

forțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (forţa)

1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.

galanterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galanterie)

1. atitudine galantă față de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunțișuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuși) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuși.