Dictionar

butil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butyle)

1. radical organic monovalent, obținut prin eliminarea unui atom de hidrogen din molecula butanului.
 

butilcauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butylcaoutchouc)

1. cauciuc sintetic, rezistent la uzură și căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă.
 

butilenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. butylène)

1. (chimie) gaz incolor și inodor, de două ori mai greu decât aerul, solubil în solvenți organici polari; butenă.
 

butilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. butylique)

1. (despre alcooli, esteri, compuși) cu un radical butil.
 

butenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butène)

1. substanță din clasa hidrocarburilor olefinice, obținută la cracarea produselor petroliere; butilenă.
 

butilcauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butylcaoutchouc)

1. cauciuc sintetic, rezistent la uzură și căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă.
 

butilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. butylique)

1. (despre alcooli, esteri, compuși) cu un radical butil.