OK
X
bizota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. biseauter)
1.
a
șlefui
oblic
muchiile
la
o
oglindă,
o
piatră
prețioasă,
un
smalț
dentar.
bizotaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. biseautage)
1.
acțiunea
de
a
bizota,
de
a
șlefui
oblic
muchiile
unei
oglinzi,
ale
unei
pietre
prețioase
et
cetera;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
bizotare.
bizotaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. biseautage)
1.
acțiunea
de
a
bizota,
de
a
șlefui
oblic
muchiile
unei
oglinzi,
ale
unei
pietre
prețioase
et
cetera;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
bizotare.