Dictionar

bricheta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. briqueter)

1. a face brichete (de cărbune, de minereu etc) prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
 

brichetaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. briquetage)

1. acțiunea de a bricheta; brichetare, brichetat.
2. acțiunea de aglomerare sau presare a materialelor mărunte sau pulverulente în brichete.