Dictionar

coafor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coiffeur)

1. s. m. lucrător specializat în meseria de a coafa.
2. local unde se coafează.
 

coafa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coiffer)

1. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor.
 

coafeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coiffeuse)

1. femeie a cărei meserie este să tundă și să coafeze părul; femeie coafor.
 

figaro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figaro)

1. (fam.) coafor, bărbier.