pieptănătorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pieptănător + -ie)

1. (secție într-o) întreprindere industrială de filare, în care fibrele textile sunt supuse, în cursul procesului tehnologic, operației de pieptănare.

pieptănătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pieptăna + -ătură)

1. fel de aranjare a părului; coafură, frizură.
2. descurcare, netezire, aranjare sau curățire a părului cu ajutorul pieptenului; pieptănare.
3. operație manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinții unor piepteni pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.
4. (concret.) totalitatea deșeurilor eliminate la pieptănatul fibrelor textile.
5. (fig.; fam.) bătaie zdravănă dată cuiva.
6. (var.) (înv.) pieptenătură, (reg.) piaptănătură.

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.

camgarn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kammgarn)

1. lână cu păr lung, care capătă după pieptănare o uniformitate deosebită.
2. stofă de calitate superioară din fire de lână netede.

coafa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coiffer)

1. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor.

coafură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coiffure)

1. pieptănătură, ondulare a părului la femei.

coc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului.

freză 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (friza)

1. pieptănătură bărbătească; frizură.