Dictionar

criminogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminogène)

1. care generează criminalitate, favorizează producerea crimei.
2. care contribuie la extinderea criminalității, la răspândirea criminalității.
 

criminolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. criminologue)

1. specialist în criminologie, studiul criminalității; criminalist, criminologist.
 

criminologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. criminologie)

1. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei.
 

Interpol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. Interpol)

1. poliție internațională, în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial.