Dictionar

criminologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. criminologie)

1. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei.
 

criminalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. criminaliste)

1. jurist specialist în criminalistică.
2. specialist în criminologie; criminolog.
3. (învechit) cel care a săvârșit o crimă; criminal.
 

criminolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. criminologue)

1. specialist în criminologie, studiul criminalității; criminalist, criminologist.
 

criminologist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. criminologiste)

1. persoană care se ocupă de criminologie; criminolog.
 

victimolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (victimologie)

1. specialist în victimologie, ramură a criminologiei care studiază psihologia victimelor.
 

victimologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. victimologie, germ. Viktimologie)

1. studiu (psihiatric) al victimelor.
2. curent în criminologie care își propune să studieze rolul victimei în geneza și producerea infracțiunii.