Dictionar

eficace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efficace, lat. efficax, -acis)

1. inv. care produce efectul așteptat; eficient.
2. folositor, practic.
3. valoare ~ = valoare afectivă.
 

ineficace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inefficace, lat. inefficax)

1. inv. lipsit de eficacitate; fără efect; ineficient.
 

eficacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efficacité, lat. efficacitas)

1. calitatea de a fi eficace; eficiență.
 

eficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. efficient, lat. efficiens)

1. eficace.
2. pozitiv, sigur.
 

energic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énergique)

1. plin de energie, de vigoare; hotărât, tare.
2. (despre medicamente) cu acțiune puternică, imediat eficace.
3. (adv.) cu energie.
 

ineficacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inefficacité)

1. faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate.
 

ineficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. inefficient)

1. care are un randament redus; care nu este eficient; ineficace, neeficient.
2. (antonime) eficace, eficient.
 

infructuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infructueux, lat. infructuosus)

1. care nu roade; steril.
2. care nu produce efectul dorit; neeficace, ineficace.
3. care nu rezultate; zadarnic, inutil.
4. (sinon.) nefructuos.
5. (anton.) fructuos.