Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
 

anchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.
2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
 

audiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiographie)

1. înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.
 

audiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiogramme)

1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor.
2. curbă care înregistrează rezultatele unui examen audiometric.
 

autocorecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocorrection)

1. acțiune proprie unui sistem cibernetic de a perfecționa rezultatele la ieșirea din sistem.