Dictionar

eficacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efficacité, lat. efficacitas)

1. calitatea de a fi eficace; eficiență.
 

ineficacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inefficacité)

1. faptul de a fi ineficace; lipsă de eficacitate.
 

birocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bureaucratie)

1. ansamblul funcționarilor publici cu atribuții administrative.
2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.
3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.
4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.
 

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.
 

caducitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caducité)

1. însușire, faptul de a fi caduc.
2. ineficacitate a unui act juridic.
3. încetare a valabilității unui tratat.
 

economicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (economic + -itate, cf. fr. économicité)

1. caracter economic, respectarea principiilor științei și doctrinei economice.
2. eficacitate din punct de vedere economic; economisire; grad de economie, rentabilitate.
3. succesul economic obținut prin cea mai bună combinație a costurilor și a randamentelor.
4. utilizarea parcimonioasă și economicoasă a resurselor.
 

efectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. effectivité)

1. capacitate a unui sistem de a produce un efect specific.
2. caracterul a ceea ce este efectiv, a ceea ce intră în vigoare (ex. efectivitate scăzută a procesului).
3. (logică) calitatea efectivă a raționamentului.
4. concretețe, eficacitate.
 

eficiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efficience, lat. efficientia)

1. eficacitate; randament.
2. ~ economică = raportul dintre rezultatele obținute în activitatea economică și eforturile depuse.