OK
X
eficacitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. efficacité, lat. efficacitas)
1.
calitatea
de
a
fi
eficace;
eficiență.
ineficacitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inefficacité)
1.
faptul
de
a
fi
ineficace;
lipsă
de
eficacitate.
birocrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bureaucratie)
1.
ansamblul
funcționarilor
publici
cu
atribuții
administrative.
2.
sistem
administrativ
formalist
care
se
caracterizează
prin
încetineală,
greutate,
lipsă
de
flexibilitate,
incapacitatea
de
a
se
ocupa
de
cazuri
particulare
etc.
3.
formă
de
sistem
politic
în
care
puterea
reală
este
deținută
și
transmisă
de
către
administrație.
4.
(prin
ext.)
hârțogărie,
paperaserie;
ineficiență,
ineficacitate.
brața
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brasser)
1.
a
orienta
vergile
unui
velier
cu
ajutorul
brațului
(1),
încât
vârful
să
aibă
maximă
eficacitate
asupra
velelor.
caducitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caducité)
1.
însușire,
faptul
de
a
fi
caduc.
2.
ineficacitate
a
unui
act
juridic.
3.
încetare
a
valabilității
unui
tratat.
economicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (economic + -itate, cf. fr. économicité)
1.
caracter
economic,
respectarea
principiilor
științei
și
doctrinei
economice.
2.
eficacitate
din
punct
de
vedere
economic;
economisire;
grad
de
economie,
rentabilitate.
3.
succesul
economic
obținut
prin
cea
mai
bună
combinație
a
costurilor
și
a
randamentelor.
4.
utilizarea
parcimonioasă
și
economicoasă
a
resurselor.
efectivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. effectivité)
1.
capacitate
a
unui
sistem
de
a
produce
un
efect
specific.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
efectiv,
a
ceea
ce
intră
în
vigoare
(ex.
efectivitate
scăzută
a
procesului).
3.
(logică)
calitatea
efectivă
a
raționamentului.
4.
concretețe,
eficacitate.
eficiență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. efficience, lat. efficientia)
1.
eficacitate;
randament.
2.
~
economică
=
raportul
dintre
rezultatele
obținute
în
activitatea
economică
și
eforturile
depuse.