OK
X
declamatoric, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (germ. deklamatorisch)
1.
care
seamănă
cu
declamarea;
declamator.
2.
(despre
cuvinte,
intonație,
stil)
bombastic.
declamator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
1.
care
declamă,
care
este
pompos,
emfatic
și
lipsit
de
substanță;
declamativ.
2.
(despre
cuvinte,
intonație,
stil)
care
seamănă
cu
declamarea;
(înv.)
declamatoric,
(înv.)
declămăcios.
3.
(despre
cuvinte,
intonație,
stil)
bombastic.
4.
(antonime)
sobru,
simplu.