Dictionar

directitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (direct + -itate)

1. însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; directitudine, directețe.
 

directețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (direct + -eţe)

1. calitatea de a fi direct, de a spune ceva fără ocolișuri; directitate.
 

directitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (direct + -itudine)

1. însușirea de a spune lucrurile în mod direct, fără artificii sau ocolișuri; directitate, (rar) directețe.