OK
X
distom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. distome, gr. distomos)
1.
vierme
parazit
cu
formă
plată,
în
ficatul
erbivorelor.
distomatoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. distomatose)
1.
boală
determinată
de
infestarea
organismului
(ficat,
intestin,
plămâni)
cu
diferite
specii
de
distom;
gălbează.
distomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dystomie)
1.
ansamblu
de
tulburări
ale
pronunțării.
distomatoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. distomatose)
1.
boală
determinată
de
infestarea
organismului
(ficat,
intestin,
plămâni)
cu
diferite
specii
de
distom;
gălbează.
miracidium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie:
1.
larvă
a
distomului,
ciliată,
având
înfățișarea
unor
infuzori.