Dictionar

intestin 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intestin, lat. intestinum)

1. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus.
 

intestin 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intestin, lat. intestinus)

1. dinăuntru, din interior; intern.
 

intestinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intestinal)

1. (anat.) care aparține sau se referă la intestin; enteric.
 

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
 

aerocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocolie)

1. acumulare de gaze în intestinul gros.
 

alvin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvin)

1. referitor la ventru sau intestine; hipogastric.
 

ambră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambre)

1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; spermaceti.
2. chihlimbar.
 

anchilostom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylostome)

1. vierme nematod parazit al intestinului uman.
 

anchilostomiază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylostomiase)

1. boală parazitară provocată de anchilostom, prin inflamarea mucoasei intestinului.