Dictionar

merdicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. merdicole)

1. care trăiește, crește pe excremente.
2. care își face cuibul din excrementele animalelor erbivore (ex. furnică merdicolă).
 

water-closet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. water-closet)

1. toaletă care folosește apa pentru spălare și pentru a împinge urina, excrementele și hârtia igienică în canalizare; closet cu apă.