intrigă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. intrigue)
Etimologie: (fr. intrigue)
1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.
2. vrajbă.
3. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul.