Dictionar

incomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. incomoda)

1. acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.
2. tulburare a liniștii cuiva; (rar) incomoditate, (înv.) incomodație.
3. supărare a cuiva; (rar) incomoditate.
4. încurcare a cuiva.
 

deranj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deranja)

1. dezordine, neorânduială.
2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare.
 

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însușirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.
 

inoportunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. incomodare.
2. deranjare.