OK
X
incumba
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (lat. incumbere, fr. incomber)
1.
(despre
sarcini,
obligații)
a
se
impune,
a
fi
impus
cuiva;
a
reveni,
a
fi
de
datoria
cuiva.
2.
(var.)
a
încumba.
afera
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. afférer)
1.
a
fi
de
datoria
cuiva;
a
fi
impus
cuiva,
vorbind
despre
o
acuzație,
o
datorie,
o
responsabilitate;
a
incumba.
incumba
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (lat. incumbere, fr. incomber)
1.
(despre
sarcini,
obligații)
a
se
impune,
a
fi
impus
cuiva;
a
reveni,
a
fi
de
datoria
cuiva.
2.
(var.)
a
încumba.