OK
X
afera
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. afférer)
1.
a
fi
de
datoria
cuiva;
a
fi
impus
cuiva,
vorbind
despre
o
acuzație,
o
datorie,
o
responsabilitate;
a
incumba.
comandament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commandement)
1.
organ
de
comandă
(într-o
mare
unitate
militară
etc.).
2.
(fig.)
sentință,
precept,
normă,
regulă.
3.
(jur.)
act
prin
care
creditorul,
prin
mijlocirea
unui
agent
judecătoresc,
începe
executarea
imobiliară,
somând
pe
debitor
să
plătească
datoria.
conștiincios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. consciencieux)
1.
care
este
scrupulos;
care
este
harnic,
meticulos;
care
își
face
datoria;
corect,
cinstit.
2.
care
se
străduiește
să
se
conformeze
cu
scrupulozitate
cerințelor
conștiinței
morale
sau
profesionale.
3.
care
este
făcut
cu
conștiință,
cu
aplicare
și
minuțiozitate;
făcut
cu
scrupulozitate.
4.
(antonim)
neconștiincios.
deontologism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. deontology)
1.
(în
doctrinele
moraliștilor
englezi)
principiu
al
acțiunii
conforme
cu
datoria
și
nu
urmărind
utilul
sau
binele.
fideiusiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fidéjussion, lat. fideiussio)
1.
(jur.)
garanție
depusă
de
cineva
pentru
datoria
altcuiva.
incumba
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (lat. incumbere, fr. incomber)
1.
(despre
sarcini,
obligații)
a
se
impune,
a
fi
impus
cuiva;
a
reveni,
a
fi
de
datoria
cuiva.
2.
(var.)
a
încumba.